Cum ne adaptăm la bătrânețe?

Înaintarea în vârstă ne aduce înțelepciune și ….frici: frica de singurătate, frica de moarte, frica  de necunoscut sau frica de a experimenta anumite emoții (un profund regret în privința trecutului, anxietate, învinovățire, neputință). 

Din punct de vedere psihologic, fiecare nouă etapă de dezvoltare vine la pachet cu o serie de provocări. Ce ne îndeamnă contextul de viață? Să ne adaptăm! 

Sigur că pentru unele persoane bătrânețea aduce confort, stabilitate financiară, dar și zumzete de nepoți, așa cum pentru alte persoane, adolescența a fost floare la ureche și nu s-au confruntat cu dezechilibru hormonal și nici cu schimbări de dispoziție. Însă, în majoritatea cazurilor, fiecare etapă ne scoate din zona de confort. Fizic, dar mai ales mental. 

De exemplu, cercetătorii și specialiștii în sănătate mentală ne spun că există mai multe aspecte de care să ținem cont atunci când vorbim despre provocările seniorilor. Aceste aspecte vin sub forma următoarelor teorii: 

Teoria schimbului social – din care aflăm că oamenii interacționează unii cu ceilalți motivați de recompensele pe care le pot primi astfel: susținere, apreciere, validare, recunoaștere și aprobare. Totuși, odată ajunși în anii bătrâneții, devenim vulnerabili din cauza deteriorării și a restrângerii procesului de relaționare. Vârstnicii tind să se izoleze și să petreacă majoritatea timpului acasă, cu familia sau în singurătate. 

Teoria ieșirii din rol – ne spune că pierderea statutului ocupațional (pensionarea), dar și a celui marital (văduvia) reprezintă un impuls devastator pentru imaginea de sine și pentru echilibrul emoțional. 

Teoria activității – care se concentrează pe legătura puternică dintre activitate, sentimentul de împlinire și satisfacția cu viața. Astfel, pe măsură ce scade nivelul activității unui senior, acesta va experimenta și un sentiment de neîmplinire. 

Teoria dezangajării – apreciază îmbătrânirea ca fiind un proces voluntar de retragere fizică și psihologică din lumea înconjurătoare. Practic, este o nevoie asumată de conservare a energiei, seniorii axându-se pe lumea interioară: analiză, contemplare, introspecție. 

La cele de mai sus se adaugă și schimbările de dispoziție, îndepărtarea de familie, problemele de sănătate, dar și situații specifice și complexe pe care le experimentează unele persoane ajunse la bătrânețe. 

Acum că am văzut cât de complexă este schimbarea de la maturitate la bătrânețe, a venit momentul să descoperim care sunt metodele prin care poate fi favorizată adaptarea la această etapă. 

-Îngrijirea de aspectele financiare 

-Preocupări timpurii față de propria sănătate 

-Implicarea într-o serie de activități alternative, cu rol compensator

–Petrecerea timpului cu nepoții, din când în când

–Sprijinul emoțional al copiilor

-Adoptarea hobby-urilor – grădinărit, citit presa, lecturatul, gătitul 

-Noi îndeletniciri și ocupații –  ideea de a învăța ceva nou este foarte benefică în acest caz

–Răbdare cu propria persoană și cu noua etapă de dezvoltare

Pe final, ne dorim să subliniem că rețeta succesului în adaptarea la bătrânețe constă în echilibru și în empatie. Seniorii au nevoie să aplice empatia asupra propriei persoane, dar și să fie tratați empatic de către cei din jur. 

La Conacul Bunicii Olga acordăm multă atenție și răbdare procesului de adaptare la vârstele înaintate. Tocmai de aceea, avem un vast program de activități de socializare și stimulare cognitivă. De asemenea, facilităm cultivarea empatiei cu drag, zi de zi. ❤️